În 22 și 23 iunie, reprezentanții CoESS au participat la un workshop online care a explorat soluții de colaborare între inspectoratele teritoriale de muncă și partenerii sociali la nivelul UE/EEA pentru combaterea acestui adevărat flagel care bântuie fără încetare economia europeană. Workshopul a adunat împreună un număr de 41 de participanți din 22 de țări ale spațiului economic european, reprezentând inspectoratele de muncă, ministerele de profil, parteneri sociali la nivel european și național, dar și reprezentanți ai Eurofund, Organizația Internațională a Muncii, Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă, ai Comisiei Europene și ai Autorității Europene pentru Muncă (ELA).

Participanții s-au concentrat pe trei direcții principale:

  • Stabilirea unei colaborări strategice la diferite niveluri;
  • Construirea de parteneriate pe baza riscurilor comune identificate;
  • Implementarea, gestionare și monitorizarea măsurilor comune de descurajare și prevenție.

Colaborarea între inspectoratele de muncă și partenerii sociali

  • Colaborarea dintre partenerii sociali și inspectoratele de muncă se construiește pe baza interesului comun de a promova o piață a muncii corectă și funcțională. Măsurile politicii de combatere a muncii nedeclarate pot fi îmbunătățite pe baza experienței combinate și a puterii de investigație a inspectoratelor de muncă și a informațiilor directe de la lucrători și angajatori prin intermediul partenerilor sociali.
  • Cooperarea dintre inspectorate și partenerii sociali ia forme variate, cum ar fi organismele tripartite, acordurile de parteneriat, dar și schimburile informale sau ad-hoc din cadrul diverselor întâlniri. Toate formele de cooperare sunt importante, pentru că ele stabilesc angajamentul și încrederea la nivel strategic și de management și permit contactele și comunicările la nivel operațional.
  • Una dintre principalele provocări o reprezintă lipsa capacității sau a resurselor pentru colaborare, atât la parteneri cât și la inspectorate. În plus, stabilirea unei cooperări efective este adesea un proces de durată. Susținerea politică poate întări colaborarea, dar și capacitatea financiară, prin forme instituționalizate sau organisme dedicate.
  • Încrederea este unul dintre motoarele cele mai importante ale cooperării. Totuși, adesea are nevoie de timp pentru a se instala și poate fi un subiect de sine stătător în dezvoltarea agendei de cooperare. Pentru a stabili obiective comune, un element cheie îl reprezintă conversațiile deschise și regulate, respectând misiunea și sarcinile fiecăruia și recunoscând valoarea complementară a combaterii muncii nedeclarate din ambele perspective. Mai mult, o cooperare încă de la creionarea primelor variante legislative poate ajuta la construirea încrederii.
  • Mai mult participarea partenerilor sociali în consiliile și în comitetele de lucru ale inspectoratelor de muncă poate duce la o putere de decizie egală din partea tuturor factorilor interesați. De exemplu, în Irlanda, membri reprezentând interesele angajatorilor și angajaților fac parte din consiliul director al Workplace Relations Commission.

Construcția inițiativelor de cooperare bazate pe descoperirea în comun a riscurilor referitoare la munca nedeclarată

  • Eforturile de combatere a muncii nedeclarate trebuie să se bazeze pe o evaluare comună a riscurilor legate de aceasta. Un instrument important este partajarea informațiilor între inspectoratele de muncă și partenerii sociali. Partenerii sociali au o expertiză specifică și un acces direct la lucrători și angajatori. În multe țări, partenerii sociali furnizează inspectoratelor informații referitoare la cazuri suspecte de muncă nedeclarată sau dirijează spre acestea plângerile.
  • În schimb, unele inspectorate, cum ar fi cele din Belgia, partajează rezultatele inspecțiilor cu partenerii sociali. În alte țări, de exemplu în Danemarca sau Slovacia, inspectoratele nu pot dezvălui ce au găsit în urma inspecțiilor din motive de protecție a datelor, chiar dacă primesc informații din partea partenerilor sociali. Pentru a depăși această provocare, partenerii trebuie să hotărască ce informații pot fi partajate și să se concentreze pe îngrijorările comune sau pe expertiza locală, dacă nu li se permite să schimbe între ele un anumit tip de informație.
  • Evaluarea riscurilor comune poate fi dezvoltată prin intermediul înțelegerilor care rezultă din întâlnirile periodice pentru a discuta despre riscuri și soluții. De exemplu, în Finlanda, acordurile de colaborare se bazează pe o analiză a riscurilor pe termen lung. În Suedia, un nou grup de consultări cu partenerii sociali a fost format pentru a discuta preocupările comune la nivel național și cum pot fi ele abordate pe plan local.
  • Partenerii sociali și inspectoratele de muncă pot de asemenea să învețe fiecare din abordările celuilalt. De exemplu, Constructiv, o organizație belgiană de susținere a angajaților și angajatorilor din construcții, a dezvoltat o bază de date bazată pe anumite semnale de alarmă (cum ar fi schimbări subite ale forței de muncă sau folosirea intensivă a forței de muncă temporare) și contactează muncitorii în mod proactiv.

Implementarea unor măsuri comune de descurajare

  • O măsură comună de descurajare în interiorul UE/EEA pentru descurajarea muncii nedeclarate o reprezintă inspecțiile direcționate, iar unele inspecții sunt declanșate în urma informațiilor venite de la partenerii sociali. Partenerii sociali monitorizează și implementarea acordurilor colective și reglementările privind securitatea și sănătatea la locul de muncă. În majoritatea țărilor, totuși, mandatul partenerilor sociali de s impune respectarea legilor este chiar mai restrâns decât cel al inspectoratelor. De aceea este nevoie de o bună colaborare pentru ca inspectoratele de muncă să poată continua acțiunile partenerilor sociali cu propriile inspecții și să impună sancțiuni acolo unde e cazul.
  • Există câteva exemple de inspecții comune ale inspectoratelor cu partenerii sociali, de exemplu în Grecia, Islanda și Italia. În Islanda, informațiile furnizate de partenerii sociali pot conduce la o inspecție comună, care este pregătită printr-o ședință pentru stabilirea obiectivele acestei inspecții. În Italia, inspectoratele de muncă și partenerii sociali fac inspecții în conformitate cu un protocol care le definește atribuțiile și îndatoririle. În Slovacia, Lituania și Islanda inspectoratul de muncă cooperează ci partenerii sociali care-și fac propriile lor inspecții. De exemplu, în Lituania, un sindicat are inspectori care pot impune sancțiuni.
  • O altă măsură comună de descurajare este utilizarea unor carduri de identitate purtate de muncitori la locul de muncă. Cardurile de identitate, utilizate în Belgia, Islanda, Finlanda, Norvegia și Suedia, ajută partenerii sociali și inspectoratele de muncă să recunoască muncitorii, de exemplu în urmărirea lanțului de angajare și în descoperirea muncii nedeclarate. De exemplu, în Norvegia, cardurile de identificare în construcții și în serviciile de curățenie, eliberate de inspectoratele de muncă, sunt obligatorii pentru toți angajații și pot fi transmise electronic către angajatori.

Implementarea măsurilor comune de prevenție

  • Măsurile de prevenție, cum ar fi campaniile de conștientizare pentru angajați și angajatori, îmbunătățesc nivelul de înțelegere al beneficiilor muncii declarate. Există mai puține exemple de colaborare între partenerii sociali și inspectoratele de muncă în zona de prevenire, deși unele practici bune încep dă dea roade.
  • Un exemplu proeminent sunt campaniile în cadrul cărora inspectoratele și partenerii sociali colaborează pentru crearea de conținut și distribuția materialelor. De exemplu, în Grecia și Polonia, campaniile se concentrează pe drepturile lucrătorilor și pe pericolele generate de munca nedeclarată. În Grecia, partenerii sociali și inspectorii de muncă vizitează anumite școli pentru a educa elevii referitor la declararea muncii în cadrul angajărilor sezoniere.
  • În anumite țări, ca Cipru și Slovacia, inspectoratele de muncă și partenerii sociali organizează cursuri pentru declararea muncii. De exemplu, în Cipru este implementat un curs comun online pentru educarea și formarea partenerilor sociali și a inspectorilor.
  • O evaluare comună a riscurilor, rezultatele inspecțiilor anterioare și perspectiva partenerilor sociali ajută la dezvoltarea măsurilor de prevenție. Aici, combinarea măsurilor de descurajare cu cele de prevenție poate fi luată în considerare în privința rolurilor din cadrul colaborării, aplicându-se de exemplu în cazul inspecțiilor combinate cu sfaturi și ghidare din partea partenerilor sociali către angajați și angajatori.

Recomandări la nivel național și european pentru construcția abordărilor de succes în privința cooperării

  • Este necesară o abordare holistică pentru a crea și implementa măsuri de descurajare și prevenție printr-o cooperare între partenerii sociali și inspectoratele de muncă. Legislațiile naționale pot întări colaborarea cu partenerii sociali și pot furniza liniile directoare referitoare la responsabilitățile specifice ale fiecărei părți implicate.
  • În mod curent, sunt puține măsuri implementate la nivelul statelor membre. Totuși, partenerii sociali de nivel european și Platforma au potențialul de a dezvolta măsuri bazate pe perspectiva partenerilor sociali. Totuși, mandatele partenerilor sociali diferă în fiecare țară. Pentru a stabili măsuri transfrontaliere, mandatul partenerilor sociali din diferite țări trebuie să fie cunoscut reciproc. De exemplu, rolul partenerilor sociali în inspecții într-o anumită țară trebuie luat în considerare atunci când au loc inspecții comune într-o altă țară.
  • Mai mult, pentru multe inspectorate și parteneri sociali lipsiți de resurse, proiectele pe fonduri europene pot fi instrumentale în dezvoltarea cooperării, mai ales cea transfrontalieră. Acesta este un apel pentru o susținere mai atentă și mai puternică pentru asemenea colaborări transfrontaliere între inspectoratele de muncă și partenerii sociali.
  • ELA poate furniza suportul pentru cooperare, concentrându-se pe dezvoltarea unor instrumente standardizate de cooperare, cum ar fi șabloane pentru acordurile de cooperare, metode de evaluare comună a riscurilor sau măsuri comune de descurajare, dar și în privința diseminării rezultatelor colaborării cu partenerii sociali.

Workshopul a fost o parte integrantă a unui mai larg proces comun de dezvoltare a membrilor Platformei și a observatorilor și a asigurat oportunități pentru dialog și colaborare. Informațiile rezultate în urma acestui atelier de lucru vor fi adunate într-un instrument de lucru, un plan de măsuri de urmărit și o serie de instrumente de lucru. Documentele și prezentările din cadrul workshopului vor fi încărcate pe spațiul colaborativ al platformei.

CoESS este reprezentat în România de Asociația Română pentru Industria de Securitate – ARIS.